Biroul de acasa











{Ianuarie 10, 2010}   Dansul, salvarea mea

Sunt departe de a fi o persoana vorbareata. Imi place sa ascult, sa pun intrebari, sa aflu cat mai multe despre cei din jur. Stiu…e un mic dezechilibru..da si primeste!  Si de multe ori atitudinea asta e interpretata de catre cei din jur ca ingamfare sau aer de superioritate. Asa ca zic, de cele mai multe ori, pas acelor petreceri unde stiu ca activitatea principala e bautul combinat cu depanatul de amintiri.

Saptamana asta, dupa mult timp, am acceptat sa merg la o petrecere unde nu cunosteam pe nimeni. Absolut nimeni. 15 ani de StageExpert. Nu stiam ce ma asteapta, insa ceva imi spunea ca la o petrecere cu vreo 200 de invitati e aproape imposibil sa nu fie muzica, dans si socializare moderata.

Cand am ajuns m-am speriat putin vazand mese ca de nunta. Deja ma vedeam intreaga seara ascultand vrute si nevrute. Sau uitandu-ma pe pereti. Mi-a trecut, insa, repede, cand am constatat ca fiecare se aseaza unde vrea, iar un DJ se pregateste sa intre in actiune. Toti se cunosteau cu toti. Am vazut multe fete familiare. Pe unii i-am putut recunoaste: Holograf, o tipa care prezinta la TVR, Nadine, etc. Pe altii nu pentru ca ma uit foarte rar la televizor. Am inteles repede de ce se uitau ciudat la noi, cred ca eram printre putinii outsideri de acolo.

Usoara stanjeneala mi-a trecut imediat cand a inceput muzica si, implicit, dansul. Nu prea pot sa explic, dar pe cat sunt de crispata atunci cand vine vorba de conversatie, pe atat de  dezinvolta sunt pe ringul de dans. E suficient un Dj bun si parca toata lumea din jur dispare cu tot cu privirile critice, stresul si canoanele aferente.

Am ramas cu amintiri foarte placute. Artificii pe ritm de muzica, bucuria colegilor de lucru pentru ocazia de a se distra impreuna si a sarbatori o realizare (15 ani de activitate pentru o companie 100% romaneasca nu e putin lucru), mancare si bautura pe saturate si, nu in ultimul rand, dans pe saturate spre disperarea dumnealui 🙂 Mi-a placut sa vad VIP-uri comportandu-se absolut normal, ca orice om care merge sa petreaca alaturi de prieteni si m-am bucurat ca nu sunt una dintre ele. Am avut parte de tratament de vedete cu marele avantaj de a nu fi urmarita de o camera de filmat sau de a nu fi bruiata din 2 in 2 minute de blitzul fotografilor ce misunau pe acolo.

Anunțuri


et cetera