Biroul de acasa











{Ianuarie 19, 2010}   Ceai cu mine, la Cotroceni

Ziua de azi a inceput bine. Primul mail citit, prima veste buna: o intalnire pe care o asteptam de ceva vreme. Foarte entuziasmata, m-am grabit sa termin toate treburile urgente, mereu cu ochii pe ceas. Tic-tac, tic-tac, timpul trecea cam repede si nu mi-a dat prea mult ragaz.

Cu vreo 10 minute mai tarziu decat imi planificasem am reusit sa fiu gata si, de teama sa nu intarzii, am luat un taxi. Am ajuns la fix, la ceainaria Cotroceni, unde am rasuflat usurata. Nu ajunsese inaintea mea. Tic-tac, tic-tac, timpul nu se mai grabea. Ceainaria era goala, asa ca puteam auzi orice zgomot. Tresaream de fiecare data cand mi se parea ca cineva coboara scarile. Asa au trecut 10 minute, 15, 20..pana cand n-a mai contat. Atmosfera de acolo m-a acaparat in intregime.

(Nu stiu cati dintre voi au fost la ceainaria Cotroceni. E amenajata intr-un subsol, camerele sunt slab luminate, se sta pe pernute, ceainicurile si cescutele sunt din lut lucrat manual, e o atmosfera foarte intima.)

Pe fundal se auzea muzica veche, in surdina. Vocile din cap s-au oprit si la lumina lumanarii am inceput sa remarc fiecare detaliu care inainte imi scapase. Caramizile bine delimitate, modelul frumos de pe cescuta, mirosul de betisoare parfumate, aburul care iesea din ceainic.

Jumatatea de ora petrecuta in starea asta de gratie m-a umplut de energie, buna dispozitie si mi-a limpezit mintea. Am inteles putin mai bine de ce unii oameni aleg, de exemplu, sa mearga, singuri, 800 de kilometri pe jos, pe Cammino di Santiago di Compostela. Scosi din rutina zilnica, fara o mie de probleme importante sau nu chiar pe cap, fara prieteni care sa-ti paseze din energiile lor pozitive sau negative, vrand nevrand ajungi mai aproape de tine.

Ce s-a intamplat, de fapt, cu persoana care n-a mai aparut? Intalnirea era stabilita pentru maine, iar mie mi-a scapat acest mic amanunt. Dar ce mai conteaza? Tot raul spre bine 🙂



{Decembrie 30, 2009}   Dincolo de ghinion

Cred ca fiecare dintre noi a avut parte de ghinioane mai mici sau mai mari. Esti in drum spre o intalnire importanta si te trezesti plin de apa murdara din cap pana in picioare multumita unei masini care a trecut in viteza pe langa tine. Ai ratat autobuzul la secunda si trebuie sa astepti minute bune in frig dupa urmatorul. Te trezesti fara portofel in ziua in care ai luat salariul.

Dupa ce neprevazutul ne face surprize neplacute avem tendinta sa ne enervam, sa ne pierdem buna dispozitie si sa ne tot intrebam de ce ni s-a intamplat noua asta? Dar oare merita?

Eu am un principiu: tot raul, spre bine. De fiecare data cand patesc ceva, incerc sa-mi pastrez calmul si zambetul pe buze. Cu riscul de a-i enerva pe cei din jur care se enerveaza si isi exteriorizeaza din plin trairile, incerc sa vad partea plina a paharului si sa analizez situatia la rece. In felul acesta trag concluzii care ma vor ajuta sa evit pe viitor probleme de acelasi fel, vad daca si ce poate fi facut pentru a ameliora situatia si trec mai departe.

Ieri, in timp de ma plimbam cu Bogdan prin centrul Timisoarei, niste hoti ne-au spart masina pentru a sustrage gps-ul din torpedou. Cand ne-am intors la masina am constatat ca nu mai avem nici geam, nici mijloc de orientare prin zone necunoscute. N-avea sens sa neplangem de mila, sa ne transformam in victime cuprinse de disperare. Faptul era consumat, n-avem cum sa dam timpul inapoi. In schimb aveam o jumatate de zi inainte care depindea de noi cum o folosim.

Cu calm si cu ajutorul unor timisoreni de treaba (cum sunt majoritatea) am ajuns la o sectie de politie pentru declaratii si redactarea constatarii. Am dat de un politist foarte simpatic care ne-a povestit una alta despre infractiunile din oras, despre ce se intampla sau nu se intampla cu cei care fura, etc. Am terminat repede dupa care am mers la o cafea sa  ne relaxam, sa vedem cum rezolvam cu geamul si cum ne refacem planurile date fiind noile coordonate.

Ce-am avut de castigat din aceasta situatie:
– am invatat ca nu trebuie sa ne lasam nici un fel de bun de valoare in masina daca vrem sa nu mai avem surprize neplacute pe viitor
– am interactionat cu persoane cu care n-am fi avut nici o treaba in alte conditii
– am vazut care sunt procedurile in cazul in care ti se sparge masina si pe viitor o situatie similara ne va produce mult mai putin stres pentru ca stim ce avem de facut
– am aflat cateva metode pe care le folosesc hotii pentru a fura lucruri din masina si acum stim ca nu e bine sa lasi lucruri nici macar in portbagaj
– am avut parte de o seara linistita, cu filme, pizza si voie buna care ne-a incarcat bateriile
– am beneficiat de un somn prelungit pentru ca trebuia sa asteptam dupa geamul nou ce urma sa ajunga la service

Toate astea cu pretul unui GPS si al unui geam. E mult, e putin? Greu de zis. Cert e ca fiecare lucru are si parti bune si parti mai putin bune. Tine doar de noi sa vedem jumatatea  plina a paharului si sa ne pastram o atitudine pozitiva care sa ne ajute sa trecem mai usor peste necazuri.



{Decembrie 21, 2009}   Am declarat razboi fricii

Una dintre cele mai des intalnite frici este aceea de a vorbi in public. Am avut-o si eu, inca o mai am, dar nu e atat de mare la mine precum e frica de a canta in public 🙂

Imi place sa cant, nu ma intelegeti gresit. Cant prin casa, sub dus, in masina (spre disperarea lui Bogdan), dar niciodata in public. In generala m-au luat cu japca in cor, dar si atunci faceam playback la serbari. Si toate astea pentru ca atunci cand eram mica mama a avut grija sa-mi repete de o mie de ori, intr-un milion de feluri, ca am o voce ingrozitoare si ca ceea ce scot pe gura e zgomot, nu cantat. (fals! n-am o voce extraordinara, dar suna ok 🙂 si ureche muzicala sigur am caci altfel n-as fi reusit sa tin pasul cu dansul sportiv)

Ei bine, astazi am fost la colindat. Si am renutat la playback. NU s-a intamplat nimic rau. Nu s-au spart geamurile, n-au fugit cei din public oripilati, colegii nu mi-au lipit un plasture la gura ca sa ma opreasca dintr-un act grotesc. Am iesit din zona de confort, am infruntat frica, a fost ok si m-am simtit bine.

Ar trebui sa incercati din cand in cand si voi asta. Sa alegeti o situatie de care va e frica si sa o infruntati. Sentimentul pe care il ai, la final, merita cu varf si indesat.

LATER UPDATE: Iata si dovada 🙂



et cetera