Biroul de acasa











{Februarie 10, 2010}   Drumuri batute prin Romania

Atunci cand eram mica, bunicii ma luau peste tot prin tara, cu cortul. Prea multe nu mai tin minte din perioada respectiva, asa ca locurile prin care am umblat atunci nu se pun.

In schimb, din generala incoace am ajuns prin:
– Campina
– Valea Prahovei (Predeal, Sinaia, Azuga, Busteni)
– Brasov
– Sibiu
– Sighisoara
– Timisoara
– Cluj
– Ocna Mures
– Lepsa – Galaciuc
– la mare (Costinesti, Neptun, Vama Veche)
– Buzau – Sarata Monteoru – Vulcanii Noroiosi
– Curtea de Arges
– Tusnad
– Rucar – Bran
– Drobeta Tr. Severin
– Orsova – Cazane
– Targu Mures
– Arad
– Voineasa – Ciunget

Dintre toate, nu pot sa uit drumul din Tusnad pana la Lacul Sf. Ana si privilestea care m-a intampinat cand am ajuns la destinatie.

Daca ar fi sa beau o cafea si sa mananc prajituri de casa, as merge in Sighisoara, la Casa Cositorarilor, in acel colt parca rupt de lume. (terasa mica, lipita de zidul cetatii, cu trandafiri si mese din fier negru)

Daca as vrea sa admir un oras vechi de sus, m-as duce in Sibiu, la Cafe Wien, iar zona Lepsa – Galaciuc m-a cucerit definitiv cu peisajele si drumetiile relaxante prin natura.

Acestea sunt primele locuri care-mi vin in minte atunci cand sunt intrebata unde mi-a placut cel mai mult. Fiecare loc prin care am trecut are farmecul sau, iar ce mie imi place poate altcuiva nu-i surade deloc si invers. Pana la urma, stiti cum se zice, gusturile nu se discuta 🙂

“Articolul participa la concursul organizat de viajoa.ro cu premiu constand in 2 nopti de cazarela Pensiunea Roua de Munte din Herculane.”



{Februarie 7, 2010}   Tu de ce calatoresti?

„De ce iti place sa calatoresti?” Asa a inceput discutia cu Andrei, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata unui ceainic aburind. „Cum adica de ce imi place? Imi place pur si simplu. Ma face sa ma simt bine, ma ajuta sa aflu multe lucruri despre culturi diferite, imi hraneste curiozitatea. Sunt o mie de motive..” am spus pe un ton destul de contrariat, aproape revoltat. Iar mintea mea a continuat sa rumege ideea in fundalul discutiei care s-a prelungit timp de cateva minute bune.

Orice raspuns ii dadeam, el repeta ca o moara stricata „De ce?”, „De ce?”, „De ce?”. Si o luam de la capat, explicandu-i in alt si alt fel placerea mea de a calatori.

I-am povestit cum nu prea mi-au placut la scoala geografia si istoria si, calatorind, imi completez lacunele intr-un mod foarte aplicat si placut.

I-am spus ca e o modalitate de a-mi goli mintea de toate grijile zilnice si de a acumula energie pentru activitatile viitoare. Unele dintre cele mai bune idei pe care le-am avut pana acum s-au nascut in timpul unei calatorii.

I-am mai explicat ca, pe drum fiind, intalnesc oameni necunoscuti de la care am, de cele mai multe ori, cate ceva de invatat.

Nu stiu cati dintre voi il cunoasteti pe Andrei asa ca va spun eu ca pana nu ajunge acolo unde vrea el, nu se lasa. Asa ca, dupa toate incercarile mele din ce in ce mai disperate de a-i explica, aud un fel de „De ce?” formulat altfel: „Bine, dar ce nevoie te impinge iar si iar pe drum?”.

Si, in sfarsit, mi s-a aprins beculetul.

Continuarea o puteti citit aici.



et cetera