Biroul de acasa











{Aprilie 23, 2010}   Cel mai bun motiv dintre toate

In urma cu mai putin de o luna stateam in fata aceluiasi ecran si incercam sa transpun in cuvinte sentimentele pe care le aveam legate de premiul castigat de viajoa.ro la RoBlogFest. Acum incercam sa fac acelasi lucru apropos de premiul castigat cu triptime.ro in cadrul competitiei de idei „Start-up School”.

Ba privind la ecran, ba rememorand tot ce s-a intamplat in ultimul an mi-am dat seama de un lucru care m-a facut sa zambesc si sa ma simt norocoasa.

De ce? Nu pentru ca am castigat doua premii, nu pentru ca proiectele de care ma ocup sunt pe drumul cel bun si ating, rand pe rand, obiectivele stabilite. Ci pentru ca nu sunt singura. In spatele fiecaruia sta o echipa formata din oameni extraordinari. Fiecare proiect mi-a dat sansa sa cunosc si sa lucrez cu persoane deosebite, pasionate de ceea ce fac si care pun mult suflet intr-o idee ce le e draga.

Iulia, Gabi, Elena si Alexandra. Colegele mele de la viajoa care fac ca fiecare intalnire sa fie o adevarata dezlantuire de rasete si voie buna. Cred ca singurul lucru pe care il avem in comun sunt calatoriile, de multe ori ma si mir ca ne intelegem fiind asa de diferite. Dar ma bucur ca o facem si viajoa a imprumutat cate putin din personalitatea fiecareia.

Ana. Cealalta jumatate a triptime. In liceu am fost colege de banca, iar oamenii din jur ne poreclisera „siamezele”. Nu c-am semana, dar eram tot timpul impreuna. Fiecare si-a vazut de drumul ei, dar de fiecare data cand avem de lucrat la un proiect impreuna ne reamintim cat de bine comunicam si ne completam 🙂

Andrei, Iulia, Raluca, Ioana, Cristi, Mihaela, Silviu si, nu in ultimul rand, Silvia. Intr-un cuvant, echipa bookblog.ro (sau, mai nou, Pawnee). Pana vara trecuta peste tot pe unde lucrasem luasem de la zero orice proiect, fiind de la inceput acolo. Mi-era groaza de ideea de a ateriza intr-o echipa inchegata care se ocupa de un proiect ajuns la maturitate. Era o situatie noua si habar nu aveam de unde sa o apuc. Insa era vorba de bookblog si merita macar sa incerc sa iau taurul de corne cu riscul de a iesi sifonata rau din confruntare. Din fericire nu a fost cazul si m-au primit cu bratele deschise, lucru pentru care le multumesc :). Nu va inchipuiti cum este sa pleci din mediul corporatist si sa ajungi sa lucrezi cu niste oameni, unul si unul! La inceput nu-mi venea sa cred, simteam nevoia sa ma ciupesc ca sa ma asigur ca e realitate si nu vis.

13 persoane + multe altele care au fost alaturi de noi cu sfaturi, idei, critici constructive. Sansa de a le cunoaste si de a lucra cu ele. Acesta este motivul din spatele zambetului meu. Cel mai bun dintre toate!

Anunțuri


{Ianuarie 21, 2010}   Din codas, fruntas

Stiti fabula cu broscuta? Asta apropos de obiective ambitioase, competitie, obstacole si perseverenta.

S-a organizat, la un moment dat, un maraton al broscutelor. La start, zeci de broscute atletice, care de care mai in forma. In jurul lor, curiosi adunati sa vada imposibilul: cum alearga broscutele atata amar de drum. Se da startul, broscutele incep sa alerge si alearga, alearga, alearga..numai una era cu mult in urma plutonului. Oamenii de pe margine radeau de ea si faceau pronosticuri care broscuta ar avea sanse sa ajunga prima.

Kilometrii treceau si broscutele oboseau cu fiecare metru alergat. Si gafaiau, si oftau si se molipseau una de la alta de pesimism si neincredere. Oamenii de pe margine le badjocoreau: cine a mai vazut broscuta care sa alerge zeci de kilometri? Una cate una, broscutele au abandonat, rupte de oboseala.

Numai una continua sa alerge. Broscuta codasa, care a si reusit sa ajunga la finish in ritmul ei.

Reporterii s-au strans gramada in jurul ei si au inceput sa o intrebe: cum te-ai pregatit pentru asa un maraton, cum ai reusit sa-ti mentii moralul ridicat? Care e secretul tau? Broscuta tacea malc. Nimeni nu stia ce se intampla, poate e prea obosita, poate n-are chef de intrebari, dar de ce nu zice nimic?

Din apropiere, o voce elucideaza misterul: „Ce-i puneti atatea intrebari, nu stiti ca broscuta este surda?”.



et cetera